Iordania are un mare avantaj logistic: aproape tot ce vrei să vezi e înșirat pe același ax nord-sud. De la Amman până la Aqaba sunt sub 350 de kilometri, iar Petra, Wadi Rum și Marea Moartă se prind, toate, într-o singură săptămână, fără zboruri interne și fără drumuri făcute de două ori.
Traseul, zi cu zi
- Ziua 1: Amman — cetățuia, teatrul roman, cartierul Jabal Amman. O zi de acomodare.
- Ziua 2: Jerash, la o oră spre nord, unul dintre cele mai bine păstrate orașe romane din afara Italiei. Întoarcere la Amman.
- Ziua 3: drum spre sud pe King's Highway, cu opriri la Madaba, la muntele Nebo și la castelul cruciat de la Kerak. Seara, Wadi Musa.
- Ziua 4 și 5: Petra.
- Ziua 6: Wadi Rum, cu o noapte în tabără beduină.
- Ziua 7: Aqaba sau întoarcere spre Marea Moartă, pe Desert Highway.
Cele două drumuri principale spre sud sunt Desert Highway, rapid și plictisitor, și King's Highway, lent, cu serpentine peste Wadi Mujib, și mult mai frumos. Dacă ai o zi în plus, ia-l pe al doilea.
Petra: de ce nu ajunge o zi
Petra a fost construită de nabateeni, un popor arab, și a devenit un mare centru de caravane pentru tămâia Arabiei, mătasea Chinei și mirodeniile Indiei. A înflorit între secolul al IV-lea î.Hr. și secolul I d.Hr., a fost redescoperită de europeni în 1812 și e în patrimoniul mondial UNESCO din 1985. Situl are 26.171 de hectare.
Intrarea principală se face prin Siq, o despicătură naturală șerpuitoare în stâncă, lungă de peste un kilometru, la capătul căreia apare, brusc, fațada Khazneh — Tezaurul. E unul dintre puținele momente turistice care chiar funcționează exact cum le știi din poze.
Dar Tezaurul e doar începutul. Mai departe sunt teatrul săpat în stâncă, mormintele regale, strada cu coloane, iar sus, după vreo 800 de trepte, Ad-Deir, Mănăstirea — o fațadă și mai mare, cu mult mai puțină lume. Administrația sitului propune trei trasee principale: Main Trail, Argoob Jumay'an și Mughur Al Nasara.
Planifică două zile. Prima pentru traseul principal, a doua pentru Mănăstire și traseele laterale. Începe dimineața la deschidere: în Siq e umbră și răcoare, iar la prânz căldura e greu de dus.
Wadi Rum: deșertul de gresie roșie
La aproximativ două ore spre sud, Wadi Rum e un peisaj de masive de gresie care ies din nisip ca niște insule. Se intră cu mașini de teren conduse de localnici, iar deplasarea se face pe trasee stabilite. Ce merită: podurile naturale de piatră, canioanele cu petroglife și apusul văzut de pe o dună.
Se doarme în tabere beduine, în corturi sau în domuri cu acoperiș transparent. Nopțile sunt reci chiar și primăvara, iar cerul e printre cele mai întunecate pe care le poți vedea. Rezervă din timp și cere lista exactă a serviciilor incluse.
Marea Moartă: scurt, dar memorabil
E punctul cel mai jos de pe uscat de pe planetă, iar salinitatea face ca plutirea să fie involuntară. Câteva reguli: nu intra cu tăieturi sau iritații, nu băga capul sub apă, nu te freca la ochi și clătește-te bine cu apă dulce după. Accesul se face de obicei prin stațiuni sau prin plaje publice amenajate, contra cost. O jumătate de zi e suficientă.
Ce mai poți adăuga
Dacă ai încă două zile, Iordania are câteva locuri care completează bine traseul. Rezervația Dana, în munții de deasupra riftului, are trasee de drumeție care coboară spre deșert. Little Petra, la câțiva kilometri de situl principal, e mult mai liniștită și se vizitează într-o oră. Iar Umm ar-Rasas și castelele din deșertul estic arată o altă față a țării, cea a drumurilor omeiade.
Practic
- Jordan Pass combină taxa de intrare pentru mai multe obiective cu scutirea taxei de viză, în anumite condiții de ședere. Se cumpără online, înainte de sosire; verifică pe site-ul oficial ce include și care sunt condițiile actuale.
- Îmbrăcăminte acoperitoare în afara stațiunilor, mai ales pentru femei. E un gest de respect, nu o obligație legală.
- Apă multă. În Petra mergi între 8 și 15 kilometri pe zi, adesea în soare.
- Pantofi buni. Suprafețele sunt de piatră, nisip și trepte neregulate.
- Verifică avertismentele de călătorie publicate de Ministerul Afacerilor Externe înainte de plecare, pentru că situația regională se poate schimba rapid.
La Petra, cei mai mulți oameni fac aceeași greșeală: se opresc la Tezaur. Restul sitului, care e de zece ori mai mare, rămâne aproape gol.
Cea mai bună perioadă e martie-mai și septembrie-noiembrie. Vara, în sud, căldura de la prânz face vizitele aproape imposibile, iar iarna poate ploua și e frig noaptea în deșert.
Comentarii (0)