Japonia are cel mai bun sistem feroviar din lume și, paradoxal, se vede cel mai bine pe jos. Trenul te duce dintr-un oraș în altul în două ore, dar ce ține minte ai adunat mergând: o stradă din Kyoto la șase dimineața, un cerb care traversează aleea la Nara, o piatră de pe un drum de acum patru sute de ani. Un traseu care leagă cele trei încape lejer într-o săptămână și jumătate.
Kyoto: împarte orașul pe zone, nu pe obiective
Kyoto are peste o mie de temple. Dacă încerci să le bifezi, pierzi. Metoda care funcționează e să tratezi orașul pe zone și să dai fiecăreia o zi sau o jumătate de zi.
- Higashiyama, estul: de la Kiyomizu-dera cobori pe străduțele pietruite Sannenzaka și Ninenzaka, treci prin Gion și ajungi la Yasaka. De făcut înainte de 8 dimineața, altfel e culoar de oameni.
- Arashiyama, vestul: pădurea de bambus, templul Tenryu-ji și podul peste râu. Aceeași regulă: devreme.
- Sudul: Fushimi Inari, cu miile lui de porți roșii. Urcă până sus, pe munte — după primele 15 minute se subțiază complet lumea.
- Nordul: Kinkaku-ji, Pavilionul de Aur, și drumul filosofului, o alee pe lângă un canal, frumoasă primăvara și toamna.
Autobuzele sunt bune, dar lente la ore de vârf. Metroul și trenurile locale te duc mai repede între zone; mersul pe jos în interiorul zonei e cea mai bună variantă.
Nara: o zi ajunge
La mai puțin de o oră cu trenul din Kyoto. În parcul central se plimbă liber sute de cerbi, iar templul Todai-ji adăpostește o statuie uriașă a lui Buddha, într-o clădire de lemn impresionantă. Urcă și până la Kasuga Taisha, sanctuarul cu sute de felinare de piatră, pe o alee prin pădure. Dacă pleci din Kyoto la 8 dimineața, ești înapoi seara, fără grabă.
Nakasendō: bucata pe care o poți merge
Nakasendō era una dintre marile rute ale perioadei Edo, cu origini care merg până în secolul al VII-lea. Lega Tokyo de Kyoto prin interiorul muntos și avea 69 de sate de poștă, așezate cam la fiecare 10 kilometri, unde se opreau negustorii și samuraii.
Cele mai bine păstrate porțiuni sunt în Valea Kiso, între satele Magome (prefectura Gifu) și Tsumago (prefectura Nagano). Traseul dintre ele are aproximativ 8-9 kilometri și se parcurge în două-trei ore, printr-un peisaj de păduri de cedru, terase de orez și cascade mici. Marcajele sunt bune, inclusiv în engleză, iar pe porțiuni scurte poteca iese la asfalt.
Cum îl faci corect
- Mergi dinspre Magome spre Tsumago. Ai mai puțin urcuș decât în sens invers.
- Trimite bagajul. Birourile de turism din ambele sate transportă bagajele contra unei taxe modice, într-un interval fix la mijlocul zilei. Predai dimineața, ridici după-amiaza.
- Dormi într-un sat, nu la oraș. Magome și Tsumago sunt cu totul altfel seara, după plecarea excursiilor de o zi: felinare, case de lemn, liniște completă.
- Bate clopotele de urs instalate pe traseu. Nu e folclor pentru turiști.
Accesul: shinkansen până la Nagoya, apoi expresul JR Shinano. Pentru Magome cobori la Nakatsugawa și continui cu autobuzul; pentru Tsumago, la Nagiso. Autobuzele sunt rare, deci verifică orarul din timp.
Cum legi cele trei într-un singur drum
Varianta care funcționează: aterizezi la Tokyo sau la Osaka, mergi cu trenul la Kyoto și stai acolo trei-patru nopți, cu o zi dedicată Narei. Apoi te muți în Valea Kiso pentru două nopți, una în Magome și una în Tsumago, cu traseul pe jos între ele. De la Nagiso poți continua spre Matsumoto, cu castelul lui negru, și de acolo spre Tokyo. În total, nouă-zece zile fără să alergi.
Lucruri practice care contează
- Numerar. Japonia a avansat mult la plata cu cardul, dar în satele mici și la unele temple tot cu bani lichizi se plătește.
- Încălțăminte ușor de scos. Intri descălțat în temple, în ryokan și în multe restaurante.
- Coșurile de gunoi lipsesc de pe stradă. Îți duci gunoiul cu tine până la hotel sau la un magazin non-stop.
- Liniște în tren. Nu se vorbește la telefon în vagon; e una dintre puținele reguli pe care nimeni nu le încalcă.
În Japonia, cea mai bună oră e între șase și opt dimineața. Aceleași locuri, aceeași lumină, zero oameni.
Cea mai bună perioadă e aprilie, pentru cireși, sau a doua jumătate a lui octombrie și noiembrie, pentru culorile de toamnă. Vara e umedă și caldă, cu sezon de taifunuri, iar iarna e rece în Valea Kiso, dar satele sub zăpadă arată memorabil. Verifică programele și eventualele închideri temporare pe site-urile oficiale înainte de drum.
Comentarii (0)